„Lyrically I like to use themes that make the listener use his or her imagination, and to give a little of the lessons I've learned in my own life.” Ronnie James Dio

Astazi am fost in Phoenix. Club Phoenix. Am avut parte de un “meniu” muzical de aparte.

Ca aperitiv am avut, in deschidere, Words on Sand…o trupa de adolescenti din scoala mea care m-a facut sa inteleg de ce liceul Calinescu este considerat unul de rockeri \m/. Acestia mi-au incantat auzul cu nite melodii de la Slash, Guns ‘n’Roses si una-doua ale lor. Pot spune ca solista a interpretat melodia lui Slash feat. Fergie – Beautiful Dangerous foarte bine!  In timp ce ascultam melodia un fior usor mi-a cuprins tot trupul de mi s-a ridicat tot parul de pe mine.

La felul principal am avut No. 7...Old No. 7. A fost prima data cand am auzit de trupa asta, dar mi-au facut o impresie foarte buna. Cu un chitarist „cuminte” ce scotea niste solouri dementiale, un tobosar ce distrugea tobele(la un moment dat chiar s-a indoit un cinel:D) , un basist ce turuia pe cele 4(patru) corzi ale sale mai ceva ca Basescu la alegerile prezidentiale sii...o doamna ce striga din toti rarunchii pe versurile lui Ronnie James Dio. A da am mentionat de Dio! Concertul din seara asta a fost un tribut in cinstea marelui solist de la Black Sabbath. Decedat la 16 mai 2010, acesta a incantat urechile noastre cu albume cum ar fi: The Dio Years, Holy Diver, Dream Evil s.a.

La un moment dat in timpul concertului am surprins un miros placut...o fi „mirosul muzicii”? Stateam asa, pierdut in ganduri, ascultand muzica, si in toata galagia aia infernala, eu ma simteam...foarte bine, chill, relax, „high”, up on a cloud. In locul acela ma simteam eu cel mai bine. Inconjurat de muzica aceea „linistitoare” imi gasisem, intr-un fel abstract de a o spune, pacea.

“Exista intotdeauna un motiv care-l obliga pe om sa faca rau.”

Azi vreau sa va vorbesc despre una din cartile mele preferate: Soarele Gol de Isaac Asimov. In aceasta carte veti citi despre unele lucruri foarte neobinuite. De la Orase acoperite de o cupola prin care razele soarelui nu strabateau, la oameni ce nu suporta gandul sa stea unul langa altul si care comunica intre ei prin imagini holografice.

Fiind o carte de Asimov, timpul este unul indepartat si puternic tehnologizat, in care fiecare planeta este descoperita si locuita. In carte este vorba despre un detectiv de pe Pamant, care este trimis pe o alta planeta locuita tot de oameni, pentru a investiga moartea unui locuitor. Pe acea planeta erau numai 20.000 de locuitori si fiecare locuitor avea sute de roboti sub conducere. Cum oamenii de acolo nu interactionau direct pentru ca nu suportau gandul sa stea langa alta persoana, din cauza bacteriilor si faptului ca respira amandoi acelasi aer, detecivul are o sarcina grea si face si el, la randul sau, unele compromisuri. Deznodamantul este unul creepy si neasteptat. Va recomand cartea aceasta.

Și a zis Dumnezeu:'''Să fie lumină!'. Și a fost lumină.

Octombrie. Frig. Foarte frig. Grade ce se apropie din ce in ce mai mult de 0. Degetele isi fac treaba, dar cu greu. New blog. Se numeste „It’s My Life”...presupun ca despre asta o sa si scriu. Buuun...This is IT!