Astazi am fost in Phoenix. Club Phoenix. Am avut parte de un “meniu” muzical de aparte.
Ca aperitiv am avut, in deschidere, Words on Sand…o trupa de adolescenti din scoala mea care m-a facut sa inteleg de ce liceul Calinescu este considerat unul de rockeri \m/. Acestia mi-au incantat auzul cu nite melodii de la Slash, Guns ‘n’Roses si una-doua ale lor. Pot spune ca solista a interpretat melodia lui Slash feat. Fergie – Beautiful Dangerous foarte bine! In timp ce ascultam melodia un fior usor mi-a cuprins tot trupul de mi s-a ridicat tot parul de pe mine.
La felul principal am avut No. 7...Old No. 7. A fost prima data cand am auzit de trupa asta, dar mi-au facut o impresie foarte buna. Cu un chitarist „cuminte” ce scotea niste solouri dementiale, un tobosar ce distrugea tobele(la un moment dat chiar s-a indoit un cinel:D) , un basist ce turuia pe cele 4(patru) corzi ale sale mai ceva ca Basescu la alegerile prezidentiale sii...o doamna ce striga din toti rarunchii pe versurile lui Ronnie James Dio. A da am mentionat de Dio! Concertul din seara asta a fost un tribut in cinstea marelui solist de la Black Sabbath. Decedat la 16 mai 2010, acesta a incantat urechile noastre cu albume cum ar fi: The Dio Years, Holy Diver, Dream Evil s.a.
La un moment dat in timpul concertului am surprins un miros placut...o fi „mirosul muzicii”? Stateam asa, pierdut in ganduri, ascultand muzica, si in toata galagia aia infernala, eu ma simteam...foarte bine, chill, relax, „high”, up on a cloud. In locul acela ma simteam eu cel mai bine. Inconjurat de muzica aceea „linistitoare” imi gasisem, intr-un fel abstract de a o spune, pacea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu